Agricultura ”ca pe vremuri” vs. ”modernă”

Photo credit: Irina Theodoru
Photo credit: Irina Theodoru

 

În anul în care calitatea solurilor este în centrul atenției Națiunilor Unite, este bine de știut și că modul în care se practică agricultura influențează semnificativ calitatea solului și, implicit, a recoltei (deci a ceea ce ajunge la noi în farfurie).

Conform unor surse din DSP, în județul Iași apa din fântâni are un nivel ridicat de nitriți, substanțe care provin, în principal, din pesticidele și îngrășămintele folosite în agricultură. Acestea ajung în sol și, mai departe, în pânză freatică și, bineînțeles, în recolta de pe suprafețele tratate (și din apropiere). Nu degeaba se tot vorbește despre agricultura organică, ecoagricultură etc. Doar că în ciuda argumentelor pro, este foarte puțin practicată. De ce? Pentru că se consideră că randamentul este foarte scăzut în comparație cu agricultura convențională (cea care folosește îngrășăminte, pesticide și tot felul de alte tratamente chimice). Până acum, se considera că diferența de randament ar fi de 25% în favoarea agriculturii convenționale. Un studiu recent, însă, realizat de Royal Society și publicat pe 10 Decembrie 2014, spune că lucrurile nu stau chiar așa. Conform datelor lor, diferența ar fi de doar 19% per total (în loc de 25 %, ceea ce, în termeni de procent și de volum la care se raportează, este o diferență importantă). Mers mai în detaliu, conform studiului, diferența se poate reduce la 9-8% dacă în agricultura organică se aplică rotația recoltelor și recolta multiplă.

Aceste practici nu sunt ”rocket science” și chiar au fost (și probabil că mai sunt încă) aplicate în agricultura tradițională de către cei care nu au uitat ce au învățat de la bunicii și străbunicii lor, care știau să asculte și să respecte natura.

Studiul în sine este încurajator pentru cei care vor să adopte agricultura organică. Cert este că devine tot mai mult o necesitate, având în vedere impactul asupra solului, apei, atmosferei și al sănătății noastre, în final. Desigur că agricultura ”industrială” este încă departe de a adopta stilul ”organic” și prietenos cu natura, dar vestea bună este că fructele și legumele pe care le consumăm provin, majoritatea, de la micii fermieri. Conform unui studiu al Grain, la nivel global consumăm ceea ce este produs pe 24% din suprafața cultivabilă a Globului și care provine, în special, de la micii agricultori.

Așadar cresc șansele să găsim tot mai mult legume și fructe obținute dintr-o agricultură organică. Este nevoie, însă, de informare și conștientizare. Nu tot ce este comod și la îndemână este și sănătos și sustenabil, iar agricultorii noștri trebuie să înțeleagă acest lucru. Dați vorba mai departe.

 

Surse: http://slowfood.com/international/slow-stories/252814/feeding-the-world-organically/q=26F747, http://rspb.royalsocietypublishing.org/content/282/1799/20141396.figures-only, http://www.grain.org/article/entries/4929-hungry-for-land-small-farmers-feed-the-world-with-less-than-a-quarter-of-all-farmland

2015 – Anul Solului

photo credit: Irina Theodoru
photo credit: Irina Theodoru

Anul 2015 a fost declarat Anul Solului de către Națiunile Unite (UN).

Poate părea surprinzător, dar dacă parcurgem chiar și o parte dintre argumente, devine absolut logic . Solul este o componentă esențială a ecosistemului; de el depinde hrana majorității vietăților, filtrează și depozitează apa. Cu alte cuvinte, este vital pentru existența organismelor vii. Dacă mai adăugăm și faptul că rata de reînnoire a solului este aproape nulă (situație similară cu a petrolului), déjà începe să se contureze o problemă.

De ce a intrat tocmai în atenția Națiunilor Unite ? Pentru că la cum este practicată momentan agricultura, riscăm să distrugem iremediabil această componentă esențială a existenței noastre, hrana sănătoasă și naturală având mari șanse să devină legendă (nu în sensul bun). Soluția? O agricultură non agresivă pentru sol, cu mai puține îngrășăminte chimice, pesticide și alte substanțe dăunătoare și folosind energie regenerabilă.

Statisticile arată că până în prezent, de la începutul agriculturii de masă, un sfert din suprafața Globului a fost folosit pentru agricultură. Din aceasta, două treimi sunt folosite pentru monoculturi și culturi anuale. Aparent nu este nimic rău în această practică. Însă trebuie știut că pe termen lung are ca rezultat sărăcirea solului și deteriorarea lui iremediabilă.

De aceea eco-agricultura începe să fie promovată și susținută tot mai intens. Culturile perene sau intercalate, de exemplu,  sunt bune practici care pot fi adoptate cu ușurință.

Așadar, nu strică mai multă atenție pentru practicile ”tradiționale” ale străbunicilor; asta dacă vrem să ne mai bucurăm și în viitor de legume și fructe sănătoase, din natură și nu obținute în laborator.

 

Sursă: http://foodtank.com/news/2015/01/twenty-fifteen-declared-the-international-year-of-soils